- sfârleázã
- s. f., g.-d. art. sfârlézei; pl. sfârléze
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
sfârlează — SFÂRLEÁZĂ, sfârleze, s.f. 1. Titirez (pentru copii). ♦ fig. Persoană vioaie şi harnică. 2. Capătul de jos al fusului, a cărui formă (conică) face ca acesta să se învârtească mai uşor; prâsnel. 3. Placă metalică fixată pe o axă de lemn, care se… … Dicționar Român
prâsnel — PRÂSNÉL, prâsnele, s.n. 1. Jucărie mică făcută din lemn, din os, din metal, cu un vârf ascuţit şi care se roteşte pe o suprafaţă plană; titirez, sfârlează. ♢ expr. (Sprinten sau iute) ca prâsnelul (sau ca un prâsnel) = foarte iute, sprinten, ager … Dicționar Român
titirez — TITIRÉZ, titirezi, s.m. 1. Partea inferioară, de formă conică, a fusului de tors, care, prin greutatea sa, face ca fusul să se învârtească mai uşor şi uniform. 2. Jucărie mică făcută din lemn, din os, din metal etc., în formă de con şi cu un vârf … Dicționar Român
sfârlă — SFẤRLĂ, sfârle, s.f. (reg.) 1. Bobârnac. 2. Bot, rât. – et. nec. Trimis de dante, 21.07.2004. Sursa: DEX 98 SFÂRLĂ s. v. bobârnac, bot, câră, prâsnel, rât, sfârlează, titirez. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime sfârlă s. f., g. d … Dicționar Român
cigă — CÍGĂ, cige, s.f. 1. (min.) Scripete fix. 2. (zool.) Cochilie de gasteropod. – Din magh. csiga. Trimis de viorelgrosu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 cígă s. f., pl. cíge Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortog … Dicționar Român
depănătoare — DEPĂNĂTOÁRE s. (text.) vârtelniţă, (pop.) răşchitor, sucală, (reg.) letcă, roată, rotan, (înv.) sfârlează. (depănătoare pentru firele de lână.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime depănătoáre (persoană) s. f., g. d. art. depănătoárei; … Dicționar Român
fus — FUS1, (I) fuse, (II) fusuri, s.n. I. 1. Unealtă de tors care serveşte la răsucirea firului şi pe care se înfăşoară firul pe măsură ce este tors, având forma unui beţişor lung şi subţire, îngroşat la mijloc, cu capătul de sus ascuţit şi cel de jos … Dicționar Român
morişcă — MORÍŞCĂ, morişti, s.f. 1. Maşină mică de vânturat grâne. 2. Râşniţă cu care se macină pesmet, cafea, piper etc. 3. Moară mică pusă în mişcare de vânt, de apă sau cu mâna. 4. Jucărie care înfăţişează aripile sau roata unei mori de vânt; jucărie… … Dicționar Român
măciucă — MĂCIÚCĂ, măciuci, s.f. 1. Bâtă mare, mult îngroşată (şi adesea ferecată) la un capăt; chilom; măciulie. ♢ expr. A i se face (sau a i se pune, a i se zbârli cuiva) părul (sau chica) măciucă = a fi cuprins de o spaimă puternică, a se îngrozi, a se… … Dicționar Român
prisnar — PRISNÁR s. prâsnel, sfârlează, titirez, (reg.) măciucă. (prisnar la fusul de tors.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … Dicționar Român